New year

tumblr_mfi321SwN21r15x27o1_500_large

Înainte de toate, vreau să-mi cer scuze şi să-mi motivez absenţa. Calculatorul meu a cam luat-o razna. Acum e mai bine. L-am tratat.
2013. Un nou început. Nu am prea multe aşteptări. Nu vreau să-mi fac prea multe planuri care apoi nu se vor îndeplini.Vreau un an mai bun decât cel precedent.Vreau să profit, şi să fac din fiecare zi o amintire frumoasă. Anul trecut am făcut un post gen wishes, numai din poze luate de pe weheartit. Post de care acum nu sunt prea mândră. Erau multe dorinţe imposibil de realizat, sau dorinţe prosteşti. Doar câteva s-au îndeplinit.
Când eram micuţă, în timpul acelei numărători de 10 secunde, în gândurile mele, îmi luam la revedere de la anul care trecea, şi măcuprindea o stare de tristeţe. Într-un fel sau altul, am trăit acelaşi sentiment şi de data asta. 2012 n-a fost un an strălucit. Dar nici nu pot să mă plâng. Am amintiri frumoase. Cert e că a trecut al dracu’ de repede. Sincer, toată chestia asta cu trecerea timpului mă sperie. Mi-e frică c-o să treacă pe lângă mine şi nu o să profit îndeajuns, cum fac de obicei.
Nu c-aş vrea să vă stric dispoziţia, da’ luni începe şcoala. Chiar şi cu toată plictiseala care şi-a făcut loc zilele astea,şcoala nu mi-ar aduce vreun strop de bucurie. Nici nu vreau să mă gândesc la starea pe care o să o am când îmi va suna alarma, sau de cea pe care o s-o am când o să mă „lovesc” de toate acele probleme complicate ale ştiinţei . Din punctul meu de vedere, tot mai bine era să avem acum doar 2 săptămâni, şi mai târziu încă una. Dar era neapărat să modifice ei totul:-j.

Happy B-day Didii’s Blog !

tumblr_mfjj6kVQsj1s0rcjuo1_500_large

Astăzi Didii’s Blog împlineşte un an ! Un an de când am intrat în Universul WordPress. Locul ăsta afurisit şi minunat în care îmi place să-mi aştern gândurile. Un an în care am strâns 38,594 de vizualizări şi 56 followers. Ce mândră sunt ! 

Au fost şi perioade în care nu am postat , perioade pe care acum le regret. Sper să nu mai am pauze de inspiraţie. Sunt o pacoste. Au fost şi posturi prosteşti, posturi ciudate, posturi pe care acum le-aş fi scris total diferit. Am evoluat şi evoluez în continuare.
Acum un an am păşit atât de confuză în lumea bloggingului…Habar n-aveam cum să navighez prin meniu, iar acum mă simt că la mine acasă. Nu ştiam cum se adaugă legături, sau widget-uri. Încă regret felul în care mi-am numit unele categorii. N-aş fi pus toate acele emoticoane . Îmi amintesc că am făcut un post ” Happy Birthday ” atunci când blogul împlinea o lună. Strânsesem 600 şi ceva de vizualizări şi eram atât de încântată.
Chiar şi cu acele perioade în care n-am mai postat nu m-am gândit vreodată să renunţ. Aş regreta prea mult. Vreau să le mulţumesc tuturor celor care trec zi de zi pe aici şi iau parte într-un fel sau altul la viaţa mea. Vreau să le mulţumesc pentru că au continuat să mă urmărească indiferent de cât de prosteşti au fost unele posturi sau cât de lungi au fost perioadele în care posturile erau inexistente. Vreau să ştie că îi apreciez şi să le mulţumesc încă odată . Înseamnă enorm pentru mine.

România

 

Idee de început : La mulţi ani, românilor !

Facebook-ul e plin de mesaje cu ” Iubesc România ! ” sau ” La mulţi ani , România !” . Dar oare câţi o iubesc cu adevărat ? Oare câţi au postat mesajele alea pentru că simt asta, nu doar că să primească o duzină de like-uri sau doar pentru că-i 1 Decembrie.
Poţi să-ţi iubeşti ţara fie iarnă fie vară, poţi să pui mesaje de genul ăsta oricând, dar n-o faci. Le pui acum că poate primeşti un like, ca să vadă lumea ce ” patriot” eşti tu, că să dea bine. Nu mă iau de toţi. Dar majoritatea iubesc România doar când e sărbătoare.

Ştiu că sunt oameni, acolo, undeva , care chiar iubesc ţara asta . Oameni care sunt departe de casă şi ar da orice să se întoarcă, dar nu pot. Motivele-s multe şi cunoscute. Alţii, stau aici şi din nimicul lor încearcă să schimbe România în ceva mai bun. Chiar şi străinii pleacă din ţara lor şi rămân aici. Se-ndragostesc . Dar ei sunt puţini. Sunt doar o minoriate. Restul ? Se-ndreapta spre ” Măreţul Occident ” . Alţii doar îl visează. Şi nu-şi dau seama că ar punea să lupte împreună pentru ceva mai bun. Pentru o Românie mai bună. Neah… prostii. E mai uşor să fugi într-o ţară în care-i totul terminat. Pentru care au muncit alţii. Nu-i aşa? Hai să plecăm, să ne întoarcem de sărbători şi să ne întrebam peste câţiva ani de ce ţara asta rămâne pe loc. De ce nu avansează. Hai să ne-ntoarcem, concediul e pe sfârşite. Hai să devenim cetăţeni de-o naţionalitate străină şi să lăsăm România fără populaţie . E mai uşor aşa. Nu ne uităm în urmă.   

Aşa gândesc mulţi. Şi la urma urmei, situaţia îi încurajează. Politicienii se luptă pentru cea mai înaltă poziţie. Promit câte-n lună şistele şi nu fac nimic. Banii. Unicul scop. Ei să trăiască pe picior mare iar restul să moară de foame. Când sunt luaţi la întrebări dau vina pe ceilalţi. Ei nu. Subiectul nu intră în îndatoririle lor. Să se ocupe cel căruia îi stă scris în frunte că-i responsabil.
Şi astfel ţara asta se duce de râpă. E vândută. Bogăţiile ei se pierd iar viitorul devine negru. Cei care vor să schimbe ceva sunt puţini şi neputincioşi.Nu ştiu ce să facă şi mulţi reununţă. Ce aşteptăm? Un al doilea Ceauşescu care să vină şi să le rezolve pe toate? N-am trăit atunci. Nu ştiu cum a fost. Mulţi zic că era groaznic. O fi fost el crud, dar a făcut şi lucruri bune pentru ţara asta.
Adevărul doare. Dacă continuăm aşa România va deveni o ţară fantomă. Vom trăi printre straini şi nu vom mai avea un loc pe care să-l numim ” acasă” .

Idee de încheiere: La mulţi ani , românilor ! Vreau să luptaţi pentru o Românie mai bună !

steagul-romaniei-tricolor-drapel-rosu-galben-si-albastru

Boo – Hoo !

Pam-pam-pam! Oare ce se ascunde după draperie ?
Mda. E Halloween. Trebuie să recunosc că anul acesta această aşa-zisă sărbătoare a inceput sa prindă contur şi pentru mine. Dar degeaba. Petrecerea intens planificată a fost un eşec total. Anul trecut a fost incendiar. Acum? Nici pe jumătate, deşi puteam paria că o să ne distrăm de 2 ori mai bine. Am stat doar o oră – eu. Restul clasei? 2 ore. Nu-i mare diferenţă. Anul trecut am stat 3 ore şi jumătate , aproape 4. Am dansat pe mese, pe scaune, unde s-a putut. De data asta, în toiul petrecerii diriga a anunţat ” stingerea ” că na’, a sunat şefa.
Plănuiam că luna asta să facem poze, să ne plimbăm pe alei întortocheate, să petrecem o întreagă zi printre foşnete, dar nimic. Nu mă aştept că noiembrie să ne primească cu braţele deschise. O să fie frig, mizerie şi moarte.
Octombire se stinge odată cu noaptea asta. Odată cu speranţele mele legate de-o toamnă perfectă…

Summer ends

Vara asta a trecut prea repede. N-a fost incendiară, dar aşa cum a fost, o să-mi fie dor de ea. Parcă ieri ziceam ” Prima zi de vară! – Woow ! ” şi-mi treceau toate planurile prin faţa ochilor. Tot ce trebuia să fac atunci era să aştept să se termine şcoala. Acum? aş da orice să iau  de la început ziua aia. Cu tot cu vară. V-am spus , n-a prea fost cum speram. Nu, n-am profitat din plin de ea aşa cum am promis. Nu, n-a fost mai frumoasă decât cealaltă. Sună ciudat ştiu, dar vara asta mi-a cam jucat feste. Probabil pentru că eram atât de sigură că va fi grozavă. Probabil pentru că n-am lăsat lucrurile să decurgă de la sine. Vara trecută n-am planificat nimic, şi totuşi s-au întâmplat atât de multe…La anu’ n-am să mai fac asta.
O să-mi fie dor. Atâât de dor. De tot. De cearceafurile răvăşite din care nu mai  îmi doream să ies , de razele soarelui care-mi invadau camera, de dimineţile fără griji, de nopţile târzii, de zâmbetele interminabile, de momentele care-mi colorau ziua, de ploile de vară…
Şi iată, şi ultima zi … se stinge .

Exagerare :|

Cred că, cu toţii am strigat măcar o dată la cineva care nu a avut curajul să riposteze. Greşesc? Cu siguranţă nu.
Urli măi, dar cu măsură că nu ţi-a dat omu’ cu ceva în cap. Cam aşa urlă toată lumea la o colegă de-a mea : Denisa. Recunosc, şi eu am făcut-o , dar doar de câteva ori. M-am pus apoi în locul ei şi mi-am dat seama că a fost o tâmpenie. E o fată care s-a integrat mai greu. Defapt nu prea s-a integrat , are numai vreo 2 prietene bune prin clasă. şi na’ poţi să strigi la ea că poate va riposta  în felul ei dar nu va urla la fel de ca tine. E moale, prea moale…dacă înţelegeţi termenul. ştiţi cum e aia : Urli tu, urlu şi eu ! şi nu e ca şi cum ea şi-ar fi pus căştile-n urechi şi s-ar fi  prefăcut  că nu-i aude, ea vorbeşte cu jumătate de gura în faţa celui care face un adevărat scandal dintr-un nimic. Uneori izbucneşte în plâns, pentru că pur şi simplu , uneori e prea mult.
De ce pana’ mea să urli la cineva din motive tâmpite? Mai bine zis, din nimicuri. Te face să te simţi mai puternic faptul că ai găsit pe cineva care n-are puterea să răspundă ţipetelor tale? Ei bine, asta te face şi mai slab ;).

Day 22 ( 30 days challenge )

22. Cum te-ai schimbat in ultimii 2 ani?

Când am citit despre ce trebuie să scriu, am rămas ceva gen „wow”.
M-am schimbat măi, enorm.în bine. şi sunt sigură că peste 2 ani voi fi alta.
Mi-am dat seama de o mulţime de chestii. Am realizat că încă n-am primit o lovitură adevărată de la viaţă. Prin ce-am trecut eu a fost nimic faţă de adevăratele provocări. Printre altele, sunt mai realistă. Printre altele, nu mai visez la prinţul din poveşti. Lumea e rea, iar singură persoană în care poţi avea încredere deplină eşti tu. Soarta ne învaţă. Avem nevoie de lovituri, că să învăţăm din greşeli. Revin. Nu-mi vine să cred cât de mult m-am schimbat din vară, dar de acum 2 ani ? Sunt alta, fizic şi psihic.
în tot.